vineri, 16 august 2013

Hunedoara mea, printr-un ochi de copil bătrân



Îți spun eu:
te naști într-un loc pe care nu-l alegi
înveți să zâmbești, să vorbești, să iubești
ajunge să-ți intre în cele mai mici unghere ale sufletului
și nu-i mai poți da drumul
nu vrei să-i mai dai drumul

așa e cu locul în care te naști și copilărești

pentru mine, locul ăsta e Hunedoara
pe strada Cerbului, 
pe toată strada

cu timpul, vizitându-l tot mai rar,
dar visânu-l în fiecare noapte,
cu aceeași emoție de fiecare dată,
a ajuns să fie, cumva, 
ca un tărâm vrăjit
pe care nu pot să calc decât la momentul potrivit

am simțit asta 
așa că, într-o după-amiază,
cu câteva zile în urmă,
am aruncat un tricou de schimb în rucsac,
am sunat-o pe Miahela că vin
și m-am urcat în trenul ce mă ducea acasă



speram că nu au tăiat dudul din "spatele blocului"
aici, era locul nostru de refugiu,
"la dud",
și el ne răsplătea cu fructe în fiecare vară
târziu am învățat să urc în el
și m-am îndrăgosti pe loc, 
e pomul sufletului meu
nu râde, mi-e tare drag,
pe el l-am îmbrățișat pima dată când am ajuns...



blocul...
vezi tu?
am locuit în blocul Y1, la etajul 3, prima scară
toți vecinii ne erau părinți
mie și Mihaelei
eram nedespărțite
ea stătea la etajul 2, acolo unde o găsesc, și acum
de fiecare dată cu ușa deschisă
"nu mai bate la ușă" îmi zice...



și mai este blocul din fața blocului
sau "blocul portocaliu"
aici "mergeau în casă"
Victorița, Andreea...
și alte mame de păpuși




apoi creșa 
și curtea creșei
la 10 metri de bloc, lângă dud
aici, de peretele fără geamuri, loveam mingea de tenis
cu racheta aia albastră de Reghin
și jucam baseball cu tot cartierul
în spate, pe iarbă se făcea "parte-n-parte"
aproape în fiecare zi





grădinița...
la 10 metri de creșă
drumul pe care îl făceam cu drag în fiecare zi
pentru a mă transforma

pentru că odată ajunsă la grădiniță
eu mă transformam

undeva, în spatele grădiniței
dintr-o conductă magică
se scurgea gaz

acolo ne umflam baloane, le legam cu ață
și ne purtam cu ele, dorințele, printre nori






școala...
la 10 metri de grădiniță
doi pereți fără geamuri...





Dunărea...
piața
de aici ne cumpăram semințe la pahar
gume cu abțibilduri
lalele galbene mamei
și toate minunile din lume
"hai cu mine pân' la Dunărea!"



K-urile...
cele mai înalte blocuri din cartier
aici stătea Marinel, 
iubitul meu blond cu ochi albaștri





Sanitas...
cel mai elegant drum din oraș...
așa îl vedeam
pe aici călcam zilnic, în drum spre...




... în drum spre bazin

aici am învățat să dansez pe apă
și am făcut-o șapte ani la rând

mă aștepta, de fiecare dată, d-ul Zeno
care mă iubea
și-mi corecta fiecare pas



apoi barajul...
Lacul Cinciș
locul de week-end al hunedorenilor

de aici a pornit și fobia mea pentru ape sălbatice

când eram cu Gabi nu-mi ea frică
treceam pe partea cealaltă cât ai zice crocodil pe un ton speriat



ea e Mihaela...


Un comentariu: