vineri, 24 mai 2013

Ziua în care am văzut delfinii liberi


Am fost extrem de ambițioși, cu toții. 
Ne-am trezit foarte devreme în ziua care, pentru mine, 
s-a dovedit a fi cea mai deosbită din câte am trăit până acum, pe insulă.

La 5 și puțin, în ziua a 5-a, ne-am târât în duba Flower Power, 
de data aceasta condusă agresiv în curbe de Anaximandru
Dacă nu am dreptate, să-mi fie cu iertare, căci n-am dormit decât o oră și puțin. 

Paturile au rămas fără pături, care pături și-au găsit loc, mai apoi, pe pietre, 
deasupra vechiului port de marmură din Aliki. 
Ne-am fi așteptat la un răsărit mai spectaculos, 
soarele a preferat, în ciuda noastră, să se trezească și să se asundă imediat, 
după o fâșie răcoroasă de nori. 

M-am lungit pe pătură și am ațipit câteva minute deasupra portului, singură, 
în timp ce soarele intra și ieșea în și din pâcla de pe orizont. Apoi, ei bine…

Dar să vă mai povestesc ceva. 

Despre delfini, neîntâmplător. 
Eu cred că delfinii sunt cele mai frumoase vietăți. 
Când eram mică-mică, un pui de om aruncat devreme în apă, mă visam înotând cu delfinii. 
Mergeam la piscină și îi imitam. Mai târziu, am început să mă visez, singură, pe o plajă stâncoasă, într-o dimineață foarte devreme, și să-i văd cum înoată de capul lor, fără să ma bage în seamă. 
Să-i văd sălbatici și liberi. 

Revenind la dimineața noastră; pregătindu-ne să plecăm din portul vechi, 
în jurul cele de-a șaptea ore a zilei, îmi atrage atenția o mișcare pe mare. 
Prima senzație a fost asemănătoare cu aceea pe care am trăit-o atunci când am văzut o imensitate de urs în pădure. 
De data aceasta, în stânga mea, la aproximativ 100 metri de malul mării, au apărut Ei, delfinii sălbatici. 
Patru. Grupați. Trei în față și unul în urmă. 
Pe cât de mari, de puternici și de sălbatici i-am văzut, pe atăt de frumos dansau pe apă, lent, artistic. 
O senzație de leșin mi-a contopit picioarele și un fior de emoție m-a cuprins cu totul. 
Delfini! …am apucat să rostesc pentru restul lumii. 
A urmat apoi câteva secunde inundate-n uimire și emoție maximă. 
Strigătele noastre i-au îndepărtat de noi. 
Asta a fost. Filmul meu, momentul meu, visul meu, emoția...



Mi-ar fi ajuns pentru o singură zi, să fi stat mai apoi pe plaja, 
pana la apus, gândindu-mă la frumos. Nu am zăbovit prea mult, însă. Am pornit cu toții spre Giola. 
Așteptam momentul mai mult decât orice, ca moment preconizat. 

Daca ați incercat sa va imaginati vreodată o piscină a naturii, într-o culoare anume, 
scobită într-o stâncă, scobită la rându-i întru alegerea înălțimii, 
direct proporțională cu vitejia, ori curajul, ori… libertatea, ei bine, dacă v-ați imaginat-o, 
acum gândiți-vă că sunteți acolo, pe una din margini, 
nu chiar cea de sus; acum, săriți! 
Tocmai v-am plimbat cu mintea în filmul meu, pe care l-am văzut live, l-am simțit și l-am îndrăgit. 
La Giola e superb!

Pe înserate ne-am oprit la Panagia pentru o oră de fotografie de stradă. Minunat spectacol!

Astăzi am găsit mai mult decât m-aș fi așteptat, din… 
Căutarea continuă. 






Tabăra de Fotografie pentru Bloggeri e un eveniment organizat de Foto Union cu sprijinul BancpostCosmoteSamsung Galaxy S4FordPixelpediaBooking GreeceIzvorul Cristalin.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu