vineri, 20 decembrie 2013

F I L M: Bună. Şi la revedere.


 Bună.

am ajuns la mare
e bine, cred

e frig, asta-i sigur
cortul ăsta o sa cedeze în curând
sau o sa se transforme-ntr-un iglu

cum?
să mă refugiez în iglu?
nu, în niciun caz, asta-i sigur

şi nu, n-am haine
cele pe le-ai luat cu tine
erau singurele pe care le aveam

te rog să te grăbeşti, deci
îmi e frig
şi-o să cedeze cortul

La revedere.

august '13
Pentax Spotmatic & Yashika 35mm


 

sâmbătă, 23 noiembrie 2013

F I L M: Plus si egal


Bine ai venit la mine acasa
aici, fac ce vreau,
toti copacii-s ai mei,
si daca vreau
pot sa desenez inimi
plusuri si egaluri
pe toti

Sarmisegetusa Regia
iulie '13
Pentax Spotmatic & Yashika 35mm


marți, 12 noiembrie 2013

F I L M: Frigul vine din mare


Gata, știu
frigul vine din mare

nu-mi place frigul

dar marea...
o iubesc

tu nu arăți prea bine
ți s-au întunecat ochii
așa cum se întunecă ziua 
toamna, peste culori

și mie nu-mi place întunericul
nici toamna
nici frigul

doar ochii colorați

Pentax Spotmatic & Yashika 35mm




vineri, 1 noiembrie 2013

Neatentie


azi dimineață 
neatentă
mi-am zgâriat sfârcul de la sânul stâng
cu unul din ceasurile tale

se făcuse 7... 8...
și soarele...





miercuri, 23 octombrie 2013

F I L M: Exercitiu

De ceva timp încoace
în fiecare zi 
în fiecare dimineaţă 
în timp ce beau cafeaua aia ce nu se mai termină 
mă uit la tine 

o fac aşa, ca pe un exerciţiu 

 în primele zile 
îmi lăsam pieptul mâncat de furnici ieşite din mare 
apoi am început, treptat, 
să scap de ele 

după ceva timp 
începusem să te simt în stomac 
urcai pe gât 
dar strângeam tare din dinţi 
şi cum mai strângeam... 
mă abţineam să nu te vomit 

acum, mă uit la tine 
şi mă forţez să zâmbesc 
şi o să continui să o fac 
până voi zâmbi cu adevarat 

atunci voi şti
că m-am vindecat de tine 
şi voi fi (mai ştii?) 
înspaimântător de fericită 
…soare! 

Pentax Spotmatic & Yashika 35mm 1:2.8 mai '13

vineri, 18 octombrie 2013

F I L M: Pagina 226


Am deschis cartea la aceeaşi pagină
şi-am rupt buruienile cu stânga

nu-ţi zic de ce

Pentax Spotmatic & Yashika 35mm 1:2.8 
mai '13 

vineri, 11 octombrie 2013

F I L M: Mii

recunosc
le-am simţit
şi le simt încă

ştiu doar că vin din mare

îmi mănâncă pieptul şi suflul
genunchii, degetele
carnea

sunt cu miile

şi atunci când vântul ăsta ce parcă-i trimis de mare
bate peste soarele ce mă încălzea odată...
atunci încep să mişune

sunt firmituri de gânduri
transformate-n simţiri
şi mai apoi în furnici 
ce îmi mănâncă pieptul şi suflul
genunchii, degetele
carnea

şi atunci mă aşez pe mal
o culeg din mine pe fiecare
şi-i dau drumul înapoi, în mare 
şi n-au cum să mai vină înapoi
căci, odată intrate în mare
se transformă

sunt cu miile
însă am răbdare

Pentax Spotmatic & Yashika 35mm 1:2.8 
mai '13 



luni, 23 septembrie 2013

Doi si unul (trei)


Doi și...

"...doi și singuri
și-n loc de inimă ne bate luna"

o caut repede și-o citesc

o recitam odată cu voce tare

Doi și unul
ziceam defapt 
înainte să-mi fie dor

doi și unul erau
m

Doi și... 3
douăștrei

dar e septembrie deja






vineri, 16 august 2013

Hunedoara mea, printr-un ochi de copil bătrân



Îți spun eu:
te naști într-un loc pe care nu-l alegi
înveți să zâmbești, să vorbești, să iubești
ajunge să-ți intre în cele mai mici unghere ale sufletului
și nu-i mai poți da drumul
nu vrei să-i mai dai drumul

așa e cu locul în care te naști și copilărești

pentru mine, locul ăsta e Hunedoara
pe strada Cerbului, 
pe toată strada

cu timpul, vizitându-l tot mai rar,
dar visânu-l în fiecare noapte,
cu aceeași emoție de fiecare dată,
a ajuns să fie, cumva, 
ca un tărâm vrăjit
pe care nu pot să calc decât la momentul potrivit

am simțit asta 
așa că, într-o după-amiază,
cu câteva zile în urmă,
am aruncat un tricou de schimb în rucsac,
am sunat-o pe Miahela că vin
și m-am urcat în trenul ce mă ducea acasă



speram că nu au tăiat dudul din "spatele blocului"
aici, era locul nostru de refugiu,
"la dud",
și el ne răsplătea cu fructe în fiecare vară
târziu am învățat să urc în el
și m-am îndrăgosti pe loc, 
e pomul sufletului meu
nu râde, mi-e tare drag,
pe el l-am îmbrățișat pima dată când am ajuns...



blocul...
vezi tu?
am locuit în blocul Y1, la etajul 3, prima scară
toți vecinii ne erau părinți
mie și Mihaelei
eram nedespărțite
ea stătea la etajul 2, acolo unde o găsesc, și acum
de fiecare dată cu ușa deschisă
"nu mai bate la ușă" îmi zice...



și mai este blocul din fața blocului
sau "blocul portocaliu"
aici "mergeau în casă"
Victorița, Andreea...
și alte mame de păpuși




apoi creșa 
și curtea creșei
la 10 metri de bloc, lângă dud
aici, de peretele fără geamuri, loveam mingea de tenis
cu racheta aia albastră de Reghin
și jucam baseball cu tot cartierul
în spate, pe iarbă se făcea "parte-n-parte"
aproape în fiecare zi





grădinița...
la 10 metri de creșă
drumul pe care îl făceam cu drag în fiecare zi
pentru a mă transforma

pentru că odată ajunsă la grădiniță
eu mă transformam

undeva, în spatele grădiniței
dintr-o conductă magică
se scurgea gaz

acolo ne umflam baloane, le legam cu ață
și ne purtam cu ele, dorințele, printre nori






școala...
la 10 metri de grădiniță
doi pereți fără geamuri...





Dunărea...
piața
de aici ne cumpăram semințe la pahar
gume cu abțibilduri
lalele galbene mamei
și toate minunile din lume
"hai cu mine pân' la Dunărea!"



K-urile...
cele mai înalte blocuri din cartier
aici stătea Marinel, 
iubitul meu blond cu ochi albaștri





Sanitas...
cel mai elegant drum din oraș...
așa îl vedeam
pe aici călcam zilnic, în drum spre...




... în drum spre bazin

aici am învățat să dansez pe apă
și am făcut-o șapte ani la rând

mă aștepta, de fiecare dată, d-ul Zeno
care mă iubea
și-mi corecta fiecare pas



apoi barajul...
Lacul Cinciș
locul de week-end al hunedorenilor

de aici a pornit și fobia mea pentru ape sălbatice

când eram cu Gabi nu-mi ea frică
treceam pe partea cealaltă cât ai zice crocodil pe un ton speriat



ea e Mihaela...


luni, 29 iulie 2013

Am auzit ca va fi canicula zilele astea


cum să-ți spun...
m-am născut cu tine, cumva
sau în tine

m-am născut în așa fel,
în așa vreme,
încât simt că, parcă,
de n-ai fi

nu știu...

de n-ai fi tu
n-aș fi nici eu

ar orbi Planeta
însă
eu aș orbi prima

acum...
spune-mi, totuși
cum e să fii Soare?

...

am auzit că va fi caniculă zilele astea,
vrei să ne luam bascheții
și să fugim în lume, undeva?

poate pe o insulă...




Pentru R.





miercuri, 17 iulie 2013

Inchid ochii. Linistea de acasa. Calare in Carpati

 
 

 "Suri Buri"
aşa îşi alintă Mugur iapa cu care a stăbătut, 
călare, 
Carpaţii,
săptămâna ce tocmai a trecut,
de la Cazanele Dunării pân' la Sarmisegetuza

la sfârşitul săptămânii, deci, în perioada 12-14 iulie,
împreună cu o mână de bloggeri/fotografi bucureşteni,
am participat la Tabăra de Fotografie şi Legende Dacice "Călare în Carpaţi"

 - un eveniment organizat de Foto Union, Dacia Plant și Asociația Descoperă Natura -

sămânţa celor trei zile a fost Mugur şi Suri
un tot, aşa,
cu care ne-am plimbat prin cetăţile dacice din Hunedoara

Cetatea dacică Costeşti - Cetăţuie
Sarmisegetuza Regia
Cetatea Blidaru

Mugur ne-a povestit
despre daci
despre noi
despre libertate
linişte...

Suri ne-a povestit
despre cum e să te joci o viaţă-ntreagă
şi să o faci ca un copil,
să fii liber şi să ştii că eşti liber

şi a mâncat bomboane
şi a dansat 

închid ochii şi continui să mă învărt 
cu spatele
în cerc

şi simt încă, 
verdele ăla ce-ţi spală toate simţurile 

închid ochii şi mi-i dor de casă...
şi de tine...

hei, ai adormit?
ia-mă-n braţe mai bine...