vineri, 17 septembrie 2010

Ziua 162. Piatra ce-mi loveşte sufletul


Simţeam că marea e a mea
că eu sunt marea
că valurile-mi sunt
sufletul
şi tu
mă loveşti cu pietre

se scufundă
nu se mai vad
dar rămân acolo
le simt greutatea uneori

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu