sâmbătă, 21 august 2010

Ziua 135. Strada copilăriei


Pentru mine
nu e doar o imagine
goală, neclară, tremurândă

e imaginea copilăriei mele
e strada pe care mergeam la grădiniţă
apoi la şcoală
strada pe care am învăţat
să-mi ţin echilibrul pe bicicletă
strada pe care mă jucam
de-a v-aţi ascunselea
când mă striga mama
să merg acasă
că e târziu

strada pe care desenam
cu creta
apoi săream din pătrăţel în pătrăţel
strada pe care o traversam
ca să merg la "blocul portocaliu"

strada cu plopi înalţi
ale căror vârfuri nu le vedeam

strada pe care mergeam la piaţă
să-i cumpăr mamei lalele roşii
sau galbene
să-mi completez colecţia "titanic"
sau să-mi cumpăr un corn
cu puţinii bani pe care-i primeam
"de pachet"

e strada ce s-a întipărit
pe genunchii mei
pe coate
pe palme

e strada ce n-am văzut-o niciodată
ca pe o stradă
ci ca pe o casă
a sufletului
a amintirilor

mă aşteaptă de fiecare dată
parcă, tot mai scurtă

am să păşesc pe ea
cât de curând
pentru a o părăsi
din nou...

Un comentariu: