marți, 17 august 2010

Ziua 131. Eliberează-l, nu-l chinui


Bate-un vânt de vară
la-nceput şi la sfârşit de zi
ce parcă-ţi suflă
ultimele raze
de culoare

E-ntuneric
apoi lumină
şi-apoi se aude
sunetul de aripi lovite
de pereţi murdari

E dimineaţă
aripile continuă să se zbată
deschide geamul
libertate

L-am găsit într-o noapte rece de vânt şi de ore târzii în scara blocului. Mi-a zburat pe degetul arătător şi am crezut că vrea să-l salvez. Când eram mică îi duceam pe toţi acasă. "Eliberează-l, nu-l chinui" îmi spunea mama, eu nu o auzeam. Plângeam când îi găseam fără suflare. Au fost pui de vrăbiuţă, de porumbel, de cioară, de bufniţă. Mi-au murit în palmă cu toţii. Azi dimineaţă m-au trezit sunetele de aripi izbite de colivie. Am deschis uşiţa. S-a aşezat pe rama geamului şi a început să ciripească. O vrăbiuţă matură a venit la geam. Îşi vorbeau. Am deschis geamul. A zburat. Nu m-am uitat după el. E soare afară.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu