luni, 30 august 2010

Ziua 144. Korn

În faţa tuturor
parcă pieptu-mi era
toba mare

Peninsula Festival
29 aug. 2010

marți, 24 august 2010

Ziua 138. Verdele scăldat în lumini şi umbre


Un mic detaliu
într-o scurtă profunzime
nu poate decât să definească
mai tare
umbrele
pe care de multe ori,
nu le vezi
sau nu vrei
să le vezi

Zenit TTL

sâmbătă, 21 august 2010

Ziua 135. Strada copilăriei


Pentru mine
nu e doar o imagine
goală, neclară, tremurândă

e imaginea copilăriei mele
e strada pe care mergeam la grădiniţă
apoi la şcoală
strada pe care am învăţat
să-mi ţin echilibrul pe bicicletă
strada pe care mă jucam
de-a v-aţi ascunselea
când mă striga mama
să merg acasă
că e târziu

strada pe care desenam
cu creta
apoi săream din pătrăţel în pătrăţel
strada pe care o traversam
ca să merg la "blocul portocaliu"

strada cu plopi înalţi
ale căror vârfuri nu le vedeam

strada pe care mergeam la piaţă
să-i cumpăr mamei lalele roşii
sau galbene
să-mi completez colecţia "titanic"
sau să-mi cumpăr un corn
cu puţinii bani pe care-i primeam
"de pachet"

e strada ce s-a întipărit
pe genunchii mei
pe coate
pe palme

e strada ce n-am văzut-o niciodată
ca pe o stradă
ci ca pe o casă
a sufletului
a amintirilor

mă aşteaptă de fiecare dată
parcă, tot mai scurtă

am să păşesc pe ea
cât de curând
pentru a o părăsi
din nou...

joi, 19 august 2010

Ziua 133. Să dormi pe nori


Să dormi pe nori
e ca şi cum
ai fi murit

Conştientul nu mai recunoaşte
pământul

Inconştientul
nici atât

Eşti undeva sus,
deasupra tuturor
şi rareori conştientizezi
că e cel mai frumos lucru
care ţi se poate întâmpla

să zbori
să dormi pe nori
şi să visezi

miercuri, 18 august 2010

Ziua 132. Primii paşi pe contrasens


Copii eram odată
şi întorceam spatele
sensului unic

nu înţelegeam
şi nu ne păsa

în schimb
zâmbeam în fiecare zi

până la urmă,
conştient,
cine ştie care-i sensul bun?


marți, 17 august 2010

Ziua 131. Eliberează-l, nu-l chinui


Bate-un vânt de vară
la-nceput şi la sfârşit de zi
ce parcă-ţi suflă
ultimele raze
de culoare

E-ntuneric
apoi lumină
şi-apoi se aude
sunetul de aripi lovite
de pereţi murdari

E dimineaţă
aripile continuă să se zbată
deschide geamul
libertate

L-am găsit într-o noapte rece de vânt şi de ore târzii în scara blocului. Mi-a zburat pe degetul arătător şi am crezut că vrea să-l salvez. Când eram mică îi duceam pe toţi acasă. "Eliberează-l, nu-l chinui" îmi spunea mama, eu nu o auzeam. Plângeam când îi găseam fără suflare. Au fost pui de vrăbiuţă, de porumbel, de cioară, de bufniţă. Mi-au murit în palmă cu toţii. Azi dimineaţă m-au trezit sunetele de aripi izbite de colivie. Am deschis uşiţa. S-a aşezat pe rama geamului şi a început să ciripească. O vrăbiuţă matură a venit la geam. Îşi vorbeau. Am deschis geamul. A zburat. Nu m-am uitat după el. E soare afară.

vineri, 13 august 2010

Ziua 127. Explozii interioare


Suntem şi vom fi
intotdeauna
doi

eu - cel ce scrie
eu - cel ce gândeşte

eu - cel ce apasă pe buton
eu - cel ce vede

eu - cel ce stă pe piatră
eu - piatra pe care stă el

tu - cel ce priveşti
tu - cel ce trăieşti

joi, 12 august 2010

Ziua 126. Pierduti de noi

Poate te-ntrebi
de ce mi-s albe
unele zile

Pentru că mă pierd de mine
în unele zile

uit de mine
şi-mi amintesc
târziu
inconştient

timp este, doar că
de cele mai multe ori
nu mă aşteaptă

şi atunci?


duminică, 8 august 2010

Ziua 122. Împreună, eu sau tu şi ceva


Deseori ne legăm de lucruri
de forme
care nu vorbesc
dar care sunt lângă noi
zi de zi
an de an
toată viaţa

şi parcă suntem mai liniştiţi

poate e bine
sau poate nu

poate
ar trebui să ne folosim de suflete
nu de forme goale

sau poate, uneori
golul e mai plin
decât un suflet
fără de culoare

* o fotografie dedicată persoanei care mi-a luminat ziua prin două vorbe de apreciere, vorbe ce m-au împins să continui (Ana)

sâmbătă, 7 august 2010

vineri, 6 august 2010

Ziua 120. Ziua în care se deschid papadiile


Nu-i aşa că
parcă ţi se deschide sufletul
îţi zâmbesc ochii
şi te-ndrăgosteşti pentru a 100-a oară
de lume
de soare
de verde
de galben
de albine
de fluturaşi

de tot ce-i vesel
paşnic
şi frumos

în ziua în care se deschid păpădiile?

joi, 5 august 2010

Ziua 119. Hrănindu-şi aripile


Le aruncăm firimituri de păine
şi ne bucurăm privind superficial

rareori realizăm
că ne hrănim propriile aripi

Tel Aviv, 2009
Zenit

miercuri, 4 august 2010

Ziua 118. Privirea ce-mi seamana


Mamă, mamă!
Eu ce ochi am?

ai ochi de pisică!

Mamă, mamă!
Dacă oamenii se ascund
în spatele propriilor
priviri
aşa să fac şi eu?

duminică, 1 august 2010

Ziua 115. Citesc


Citesc
şi e minunat

uitasem de câţiva ani
încoace
mirosul paginilor
pătate de timp
ale unui roman

pe care-mi vine să le mănânc acum
de poftă

Le miros de jos in sus
după ce am sorbit ultimul cuvânt
de pe a doua pagină

îmi umezesc buricele
degetelor
pentru următoarele
188


Tel Aviv, 2009
Zenit